CHIBZUI'ALĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. si adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] - Chibzui + suf. -eală.
Sursă : DEX'98 (8391)  - valeriu

CHIBZUI'ALĂ s. chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, (rar) cuminţie, ponderaţie, temperanţă, (pop.) scumpătate, (înv. si reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cum-păneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)
Sursă : Sinonime (176824)  - siveco

chibzui'ală s. f. (sil. -zu-ia-), g.-d. art. chibzui'elii; pl. chibzui'eli
Sursă : DOR (231802)  - siveco